HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOTERMÍE f. Fenomen care constă în răcirea mai lentă a apei în unele lacuri sărate, datorită existenței la suprafața lor a unui strat de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. /<fr. héliothermie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr. héliothermie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOTERMÍE s. f. încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. (< fr. héliothermie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heliotermíe s. f. (sil. -li-o-) → termie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink