HELIOTIPÍE, heliotipii, s. f. Fotocolografie. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotypie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOTIPÍE s.f. Reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. V. fotocolografie. [Gen. -iei. / cf. fr. héliotypie, gr. helios – soare, typos – imagine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOTIPÍE s. f. reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. (< fr. héliotypie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heliotipíe s. f. (sil. -li-o-), art. heliotipía, g.-d. art. heliotipíei; pl. heliotipíi, art. heliotipíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink