HERNI(O)- elem. „hernic”. (< fr. herni/o/-, cf. lat. hernia, supărare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HERNÍE, hernii, s. f. 1. Umflătură formată prin ieșirea totală sau parțială a unui organ din cavitatea sa naturală printr-un orificiu natural sau artificial; spec. ieșire a intestinului subțire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boșorogeală. ◊ Hernie de disc = ieșire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 2. (Bot.; în sintagma) Hernia verzei = boală a verzei provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune. – Din fr. hernie, lat. hernia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HERNÍE ~i f. Stare patologică constând în ieșirea (totală sau parțială) a unui organ intern din cavitatea sa naturală. [G.-D. herniei] /<fr. hernie, lat. hernia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HERNÍE s.f. Umflătură cauzată de ieșirea unui organ din cavitatea în care stă în mod normal; (spec.) ieșire a intestinului subțire din peritoneu. [Gen. -iei. / < fr. hernie, lat. hernia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HERNÍE s. f. ieșire a unui viscer; organ din cavitatea în care stă în mod normal. (< fr. hernie, lat. hernia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HERNÍE s. (MED.) (pop.) boșire, boșorogeală, hâitură, ruptură, surpătură, vătămare, vătămătură, (înv. și reg.) surpare, (reg.) schilăvie, (Olt.) stricăciune, (înv.) chilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
herníe s. f., art. hernía, g.-d. art. herníei; pl. herníi, art. herníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink