HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Zonă periferică a citoplasmei celulare; ectoplasmă (1). [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIALOPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (1). [Pron. hi-a-. / < fr. hyaloplasme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIALOPLÁSMĂ s. f. ectoplasmă (1). (< fr. hyaloplasme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIALOPLÁSMĂ s. v. ectoplasmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hialoplásmă s. f. (sil. hi-a-, -plas-) → plasmă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink