HIBÍSCUS, hibiscuși, s. m. Arbore tropical din familia malvaceelor. – Din fr. hibiscus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIBÍSCUS s.m. (Bot.) Arbore tropical din familia malvaceelor, cu flori frumoase. [< fr. hibiscus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIBÍSCUS s. m. plantă ierboasă, arbustivă și arborescentă, originară din India și China, cu flori mari, viu colorate. (< fr., engl., lat. hibiscus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum).- Zămos (= zemos) + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂMOȘÍȚĂ f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, ramificată, având flori mari, galbene, purpurii la bază. /zămos pop. + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZĂMOȘÍȚĂ s. (BOT.; Hibiscus trionum) brâncă, (reg.) macul-cioarei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIBÍSCUS (cuv. lat.) subst. Gen de plante din familia malvaceelor, cu numeroși reprezentanți în ținuturile calde, în speciala arbuști (de exemplu, H. rosa sinensis, la noi, arbuști de apartament), sau bama (H. esculentus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink