HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDRÁT ~ți m. Compus chimic anorganic, care conține molecule de apă de cristalizare. ~ de carbon. [Sil. hi-drat] /<fr. hydrate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDRÁT s.m. Compus chimic anorganic care conține molecule de apă. ◊ Hidrați de carbon = compuși organici formați din carbon, hidrogen și oxigen, care servesc în corpul animalelor ca sursă de energie; zaharuri. [Cf. fr. hydrate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDRÁT s. m. compus anorganic solid care conține molecule de apă. ♦ ~ți de carbon = glucide. (< fr. hydrate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIDRÁT s. v. hidroxid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hidrát s. m. (sil. -drat), pl. hidráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIDRAT DE CARBÓN s. v. glucidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink