Dex hidratare

HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

HIDRATÁRE s.f. Acțiunea de a hidrata și rezultatul ei. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism în caz de hemoragii, vărsături etc. ♦ (Biol.) Creșterea cantității de apă din organismele vegetale. [< hidrata].

HIDRATÁRE s. f. 1. faptul de a se hidrata. 2. introducere de apă în organism în caz de hemoragii, vărsături etc. 3. creștere a cantității de apă din organismele vegetale. (< hidrata)

hidratáre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. hidratării; pl. hidratări

HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

A HIDRATÁ~éz tranz. A face să se hidrateze. /<fr. hydrater

A SE HIDRATÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre substanțe chimice sau despre unele corpuri solide) A absorbi apa prin adeziune; a se combina cu apa. [Sil. hi-dra-] /<fr. hydrater

HIDRATÁ vb. I. refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apa. ♦ A absorbi apa în interiorul său prin adeziune. [Cf. fr. hydrater].

HIDRATÁ vb. refl. (despre substanțe chimice) 1. a se combina cu apă. 2. a absorbi apa în interiorul său prin adeziune. (< fr. hydrater)

A hidrata ≠ a deshidrata

A se hidrata ≠ a se dehidrata

hidratá vb. (sil. -dra-), ind. prez. 3 sg. hidrateáză