HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDROFÓB, -Ă adj. Care nu intră niciodată în combinații cu apa. ♦ (Despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. // adj., s.m. și f. (Suferind) de hidrofobie (2) [în DEX '98 și DN]. [< fr. hydrophobe, cf. gr. hydor – apă, phobos – frică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDROFÓB, -Ă I. adj. 1. (despre materiale, soluri) care nu are afinitate pentru apă, care nu absoarbe apa; acvifug, hidrofug. 2. (despre organisme) care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. II. adj., s. m. f. (suferind) de hidrofobie (2). (< fr. hydrophobe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIDROFÓB adj. hidrofug. (Substanță ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Hidrofob ≠ hidrofil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hidrofób adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl. hidrofóbi; f. sg. hidrofóbă, pl. hidrofóbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIDROFÓB1 ~ă (~i, ~e) 1) Care nu absoarbe apă. 2) (despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu multă umezeală. 3) (despre substanțe) Care nu intră în reacție cu apa. 4) și substantival Care se teme de apă. /<fr. hydrophobe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDROFÓB2 ~i m. Persoană care suferă de hidrofobie. /<fr. hydrophobe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink