HIDROMECÁNICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării corpurilor lichide. [G.-D. hidromecanicii] /<fr. hydromécanique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază legile echilibrului și ale mișcării lichidelor; mecanica lichidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydromécanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
hidromecánică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidromecánicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDROMECÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidromecanică; propriu hidromecanicii. /<fr. hydromécanique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr. hydromécanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hidromecánic adj. (sil. -dro-) → mecanic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink