HIDROTÉHNICĂ f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul folosirii apei și a energiei hidraulice. [G.-D. hidrotehnicii] /<fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDROTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază folosirea apei și a energiei hidraulice. [Gen. -iei. / < fr. hydrotechnique, cf. germ. Hydrotechnik < gr. hydor – apă, techne – meșteșug].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
hidrotéhnică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidrotéhnicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDROTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidrotehnică; propriu hidrotehnicii. /<fr. hydrotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la hidrotehnică. [< fr. hydrotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la hidrotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile practice ale energiei hidraulice, precum și lucrările de prevenire a distrugerilor provocate de ape. (< fr. hydrotechnique, /II/ germ. Hidrotechnik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hidrotéhnic adj. (sil. -dro-) → tehnic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink