HIPERTENSIÚNE, hipertensiuni, s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, c*************e, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPERTENSIÚNE f. Tensiune arterială superioară celei normale; hipertonie. [G.-D. hipertensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypertension
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIPERTENSIÚNE s.f. Tensiune arterială mărită, cauzată de o boală; creștere a tensiunii arteriale. [Cf. fr. hypertension].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPERTENSIÚNE s. f. creștere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypertension)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIPERTENSIÚNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Hipertensiune ≠ hipotensiune, hipotonie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hipertensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipertensiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink