HIPNÓZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul sau cu somnambulismul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient asupra propriei comportări și contactul cu realitatea slăbesc, acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPNÓZĂ ~e f. 1) Somn artificial, provocat prin sugestie, în timpul căruia acțiunile celui adormit sunt supuse hipnotizorului. 2) fig. Atracție irezistibilă; fascinație. /<fr. hypnose
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIPNÓZĂ s.f. Somn artificial provocat prin sugestie, în timpul căruia subiectul adormit este supus voinței hipnotizatorului. ♦ (Fig.) Fascinație. [< fr. hypnose].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPNÓZĂ s. f. 1. stare de somn parțial provocată artificial prin sugestie. 2. (fig.) fascinație. (< fr. hypnose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIPNÓZĂ s. hipnotizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hipnóză s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink