HIPSOMETRÍE s. f. Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. – Din fr. hypsométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPSOMETRÍE f. Ramură a topografiei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor punctelor de pe suprafața terestră; altimetrie. /<fr. hypsométrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIPSOMETRÍE s.f. 1. Altimetrie. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; orometrie. [Gen. -iei. / < fr. hypsométrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hipsometríe s. f. (sil. -tri-), art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink