hitioní, pers. 3 sg. hitionéște, vb. IV refl. (reg., înv.; despre vite) a slăbi, a se jigări, a se prăpădi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hitión (hitioánă), adj. – Slab, uscățiv. – Der. hiteo(a)n, vition. Mag. hitvany (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hitión adj. m. (sil. -ti-on), pl. hitióni; f. sg. hitioánă, pl. hitioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink