HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc. 2. Mantie împărătească sau arhierească la bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HLAMÍDĂ ~e f. 1) (în antichitatea greacă și romană) Mantie confecționată dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă de culoare albă sau roșie, purtată la ceremonii sau în călătorii, fiind prinsă cu o agrafă pe umăr. 2) (în Imperiul bizantin) Mantie împărătească sau arhierească. /<sl. hlamida, fr. chlamyde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HLAMÍDĂ s.f. Mantie de formă dreptunghiulară din stofă purtată pe umăr de vechii greci și romani. [< lat., gr. chlamys, cf. fr. chlamyde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HLAMÍDĂ s. f. mantie amplă, purtată de vechii greci și romani, fără mâneci, dreptunghiulară, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr. chlamyde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HLAMÍDĂ s. mantie, (rar) purpură, (înv.) plașcă. (~ împărătească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hlamídă (hlamíde), s. f. – Mantie. – 2. Mantie împărătească. Ngr. χλαμύδα, în parte prin intermediul sl. chlamida (sec. XVII) și modern din fr. chlamyde, cu primul sens.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink