Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: hoțește , hoți (verb tranzitiv)   
HOȚÉȘTE adv. Ca hoții; p. ext. pe ascuns, pe furiș; hoțiș. ◊ Expr. A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic. – Hoț + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOȚÉȘTE adv. 1) În felul hoților; ca hoții. 2) fig. Pe ascuns; pe furiș. A proceda ~. /hoț + suf. ~ește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOȚÉȘTE adv. 1. pungășește, (rar) potlogărește, (pop.) tâlhărește. (Se poartă ~.) 2. v. tiptil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hoțéște adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)