Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, s. m., f. și n., HODOROÁGA s. f. art. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HODORÓG s. v. babalâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hodoróg2, hodoroáge, s.n. (reg.) coș înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile (ochiurile) cu apă mică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hodoróg (persoană) s. m., pl. hodorógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hodoróg (obiect) s. n., pl. hodoroáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HODOROÁGĂ ~ge f. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HODORÓG1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unui obiect tare și voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrâne și ramolite. – Din hodorog2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
hodoroága (dans) s. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hodoroágă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hodoróg/hodorónc interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)