HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÓHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung și răsunător, produs de cineva când izbucnește în râs sau în plâns. ◊ A râde (sau plânge) cu ~e a râde (sau a plânge) foarte tare. 2) Râs sau plâns însoțit de astfel de sunete. /v. a hohoti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÓHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiț. (Plâns cu ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hóhot s. n., pl. hóhote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink