Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HÓLMIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă. – Din fr., holmium, germ. Holmium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÓLMIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÓLMIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. holmium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hólmiu s. n. [miu pron. -miu]; simb. Ho
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÓLMIU (‹ fr. {i}; {s} lat. Holmia „Stockholm”) s. n. Element chimic (Ho; nr. at. 67, m. at. 164,93), metal din familia lantanoidelor. Se găsește, în natură, în mineralul gadolinit. A fost descoperit de J.L. Soret în 1878 și, independent, de P. T. Cleve, în 1879.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)