HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s. n.] – Din fr. homéomorphisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (med.) funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr. homéomorphisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
homeomorfísm s. n. (sil. -me-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMEOMORFÍSM s. n. V. homeomorfism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMEOMORFÍSM s.n. v. homeomorfism.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
omeomorfísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink