HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HORÉȚ ~e n. Coș de formă cilindrică, împletit din nuiele, folosit la păstrarea în apă a peștelui prins. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HORÉȚ s. v. ostreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
horéț s. n., pl. horéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink