HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
horitór s. m., pl. horitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
horitoáre s. f., g.-d. art. horitoárei; pl. horitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink