HORTATÍV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HORTATÍV ~ă (~i, ~e) (despre propoziții sau forme verbale) Care exprimă un îndemn, o poruncă. /<lat. hortativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HORTATÍV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HORTATÍV, -Ă adj. (despre forme verbale, propoziții) care exprimă un îndemn. (< lat. hortativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hortatív adj. m., pl. hortatívi; f. sg. hortatívă, pl. hortatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink