Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: hotărâre (substantiv feminin) , hotărî (verb tranzitiv)   
HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitorVezi nota. ◊ Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ♦ Sentință judecătorească. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOTĂRÂRE ~i f. 1) v. A HOTĂRÎ și A SE HOTĂRÎ. 2) Dispoziție a unui organ oficial; decizie. 3) Act în care este fixată o asemenea dispoziție. 4) Îndrăzneală în acțiuni; fermitate. [G.-D. hotărârii] /v. a hotărî
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOTĂRÂRE s. 1. v. dispoziție. 2. fixare, precizare, stabilire. (Hotărârea unui nou termen.) 3. v. voință. 4. decizie. (Vom lua mâine o hotărâre definitivă.) 5. v. decizie. 6. v. sentință. 7. dârzenie, fermitate, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O hotărâre de granit.) 8. v. fermitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hotărâre s. f., g.-d. art. hotărârii; pl. hotărâri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HOTĂRÎ́ ~ăsc tranz. 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE HOTĂRÎ́ mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili. 4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hotărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotărá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotăráscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)