HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRAM ~uri n. Sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici. /<sl. hramu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ul sfântul Gheorghe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hram, hrámuri, s.n. (reg., înv.) învelitoare de pat din catifea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hram (hrámuri), s. n. – 1. Închinare a unui lăcaș de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hram (hrámuri), s. n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hram s. n., pl. hrámuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink