HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HREÁPCĂ s. (TEHN.) buhai, cârlig, greblă, vergea, (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hreápcă s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HREÁPCĂ hrepci f. pop. 1) Greblă mică aplicată la coasă pentru a aranja în brazdă grânele cosite. 2) rar Coasă de care este fixată o astfel de greblă. /<ucr. hrabky
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink