Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRISÓV ~oáve n. 1) (în Moldova medievală) Carte domnească prin care se recunoștea un drept sau un privilegiu. 2) Document vechi; gramotă. /<ngr. hrisóvuilon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HRISÓV s. (înv.) ispisoc, sinet, uric, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hrisóv s. n., pl. hrisoáve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)