HÚLĂ1, hule, s. f. (Pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÚLĂ2, hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÚLĂ s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÚLĂ s. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HÚLĂ s. v. blasfemie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HÚLĂ s. v. afront, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigra-re, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, rușine, șoaptă, umilință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Hulă ≠ laudă, panegeric
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
húlă (húle), s. f. – 1. Calomnie, ponegrire. – 2. Blasfemie, ocară. – 3. (Adj.) Mizerabil. Sl. chula (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 144; DAR; Conev 101), cf. bg. hul, sb., slov. hula, rus. chula. – Der. hulnic, adj. (înv., defăimător); huli, vb. (a calomnia, a ponegri; a blasfemia; a disprețui), din sl. chuliti; hulitură, s. f. (înv., defăimare; înv., persecutare); hulenie, s. f. (înv., blasfemie); hulitor, adj. (calomniator); huligan, s. m. (om zdravăn, golan, derbedeu), primul sens prin confuzie cu găligan iar al doilea, împrumutat cu cuvîntul, din rus. chuligan; huliganism, s. n. (tulburare a ordinii și moralei publice).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
húlă (húle), s. f. – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). – Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se nărui), din mag. hullani (DAR; Gáldi, Dict., 137).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
húlă (injurie, mișcare a mării, surpătură de munte) s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÚLĂ1 ~e f. 1) Vorbă jignitoare; ofensă; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei ființe, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÚLĂ2 ~e f. Mișcare ondulatorie succesivă care agită suprafața mării după furtună. /<fr. houle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink