Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ a unei căruțe pe un drum cu hârtoape.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hurducătúră s. f., g.-d. art. hurducătúrii; pl. hurducătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)