HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hurduitúră s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink