Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a