Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: huruitoare (substantiv feminin) , huruitor (adjectiv)   
huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HURUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care huruie. /a hurui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
huruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)