HÂRTÓP, hârtoape (hârtopuri), s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRTÓP ~oápe n. 1) Adâncitură mare în pământ. 2) Loc înfundat între dealuri cu pante abrupte. /<sl. vrutupu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hârtóp, hârtoápe, s.n. (reg.) 1. vizuină, bârlog, grotă. 2. râpă, ponor, crăpătură. 3. groapă adâncă cu apă, afundătură; mlaștină. 4. (la pl.) gropi cu noroi și apă pe un drum de țară, în care se înfundă roata căruței. 5. poiană pe o coastă de deal.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hîrtóp (hârtoápe), s. n. – 1. Peșteră. – 2. Rîpă, groapă. – 3. Adîncitură; groapă pe un drum. – Var. hîrtoapă, vîrtop, vîrtoapă, hotrop, hotroapă. Mr. vîrtoapi. Sl. vrŭtŭpŭ (Cihac, II, 450; DAR), cf. bg. vărtop, sb., cr., slov., ceh. vertep.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink