HĂBÚC, hăbuci, s. m. (Reg.; în expr.) A (se) rupe, a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂBÚC ~ci m. pop. Bucată ruptă din ceva. ◊ A rupe (sau a face) ~ci a rupe în bucăți; a hăbuci; a fărâma. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hăbúc s. m., pl. hăbúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink