Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HĂÍT2, -Ă, hăiți, -te, adj. V. hâit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hăít s. n., pl. hăíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HĂÍ ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink