Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: halcă (substantiv feminin) , hălci   
hălcí, hălcésc, vb. IV (reg., înv.) a da la rindea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
HÁLCĂ, hălci, s. f. Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din magh. halk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁLCĂ hălci f. Bucată mare dintr-un aliment (carne, pâine etc.). [G.-D. hălcii] /<ung. halka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁLCĂ s. ciozvârtă, hartan, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mâncat o ~ de miel.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hálcă (hắlci), s. f. – Bucată, porțiune, mai ales de carne. Mag. halk „așchie” (DAR). – Der. halcată, s. f. (Munt., bucată), probabil prin încrucișare cu bucată (după DAR, de la un mag. *halkott); hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a șlefui); hălcitor, s. n. (rindea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hálcă s. f., g.-d. art. hălcii; pl. hălci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)