HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂULITÚRĂ s. v. chiot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hăulitúră s. f. (sil. hă-u-), g.-d. art. hăulitúrii; pl. hăulitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink