IACÁ1 s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IACÁ2, iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÁCA3 interj. v. iacă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iacá (iacále), s. f. – Gît. Tc. yaka (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololește numai în expresia a feșteli iacaua „a greși lovitura”. – Der. icăluță, s. f. (Munt., vas pîntecos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iacá (guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iacá (tutun) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÁCĂ2 s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÁCĂ interj. fam. 1) (atrage atenția asupra celor spuse) Uită-te! Privește! Vezi!; Iată. 2) adverbial Pe neașteptate; deodată. Când colo, iacă, a intrat și el. [Var. iaca] / ia + că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IÁCĂ interj. v. iată, uite, vezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IÁCĂ s. v. bunică, mamă-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iáca/iácă interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iácă s. f. (sil. i-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink