Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
IÁPĂ, iepe, s. f. 1. Femela calului. ◊ Expr. A bate șaua (ca) să priceapă (sau să înțeleagă) iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (Reg.) Tălpig (la războiul de țesut). – Lat. equa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÁPĂ s. 1. (ZOOL.) (pop. depr.) mărțână. 2. v. tălpig. 3. (TEHN.) (reg.) mâtcă, tânjală. (~ la joagăr.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IÁPĂ s. v. ciocârlie, coarne, cobilă, schimbător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iápă (iépe), s. f.1. Femela calului. – 2. Tălpig, la războiul de țesut. – 3. Suport pe care se trage plugul, cînd nu este folosit la arat. – 4.Grindă mică. – Mr., megl. iapă, istr. iope. Lat. equa (Pușcariu 755; Candrea-Dens., 795; REW 2883; DAR), cf. sard. ebba, prov. ego, cat., port. egua, sp. yegua. Pentru sensurile secundare, cf. cobilă.Der. iepar, s. m. (paznic de iepe); iepilă, s. f. (manetă, levier); pare traducere a sl. kobila (Pușcariu, Dacor., VII, 468); iepesc, adj. (de iapă); iepaș, s. m. (poreclă dată de moldoveni soldaților polonezi ai lui Sobieski, care le furau caii), cf. Iorga, R. istorică, V, 266.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iápă s. f., g.-d. art. iépei; pl. iépe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IÁPĂ iépe f. 1) Femelă a calului. ◊ A umbla ca mânzul după ~ v. MÂNZ. 2) Fiecare dintre pedalele unui război de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele; tălpig. [G.-D. iepei] /<lat. equa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COADA-IÉPEI s. v. barba-ursului, coada-calului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)