Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
IÁRNĂ, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÁRNĂ s. sezonul alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iárnă (iérni) s. f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s. n. (faptul de a ierna); iernăreț, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoșa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iárnă s. f., g.-d. art. iérnii; pl. ierni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IÁRNĂ ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmează după toamnă și cuprinde lunile decembrie, ianuarie și ferbuarie. ◊ Astă-~ iarna trecută. La ~ în timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarnă; b) care are loc în acest anotimp. De cu ~ încă din timpul iernii. Iarna n-o mănâncă lupii iarna nu trece fără geruri și viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumitriță, tufănică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MARTIN-DE-IÁRNĂ s. v. martin-mare, pes-car-de-mare, pescar-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRESURĂ-DE-IÁRNĂ s. v. pasărea-omătului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALATĂ DE IÁRNĂ s. v. barba-caprei, salsifi, scorțonera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STURZ DE IÁRNĂ s. v. cocoșar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VERDEAȚA-IÉRNII s. v. brăbănoc, merișor, perișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ástă-iárnă adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sturz de iárnă s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)