iazíg adj. m., s. m., pl. iazígi (ia-zigi); adj. f., s. f. iazígă, pl. iazíge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
IAZÍGI s. m. pl. Triburi sarmatice așezate în sec. II p. Cr. în Câmpia Tisei, la hotarele de vest ale Daciei. – Din fr. Iazyges.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iazígi s. m. pl. (sil. ia-zigi)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IAZÍGI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Populație sarmatică, înrudită cu roxolanii și alanii, menționată de Herodot (sec. 5 î. Hr.), în reg. Mării Azov, de unde, în sec. 2 î. Hr., migrează spre V, stabilindu-se în Câmpia Tisei. Inițial, clientelari Imp. Roman, apoi adversari ai acestuia, atacă prov. Panonia, Dacia, Moesia. După ocuparea Dunării mijlocii de către huni (sfârșitul sec. 4), i. nu mai sunt menționați în izvoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink