IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrișim.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ibrișín s. n. (sil. -bri-), pl. ibrișíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IBRIȘÍN ~e n. Fir de ață de mătase sau de bumbac răsucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ◊ A-i trage cu ~ pe la nas a) a lua în râs pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplăcut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrișim
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink