Dex idee

IDÉE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaÈ™terii logice; noÈ›iune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepÈ›ie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunoÈ™tinÈ›e (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaÈ›ie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluÈ›ie. ♦ IntenÈ›ie, plan, proiect. 3. (ÃŽn expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens È™i durabil, lipsit de raÈ›iune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ◊ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (ÃŽn expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea.

IDÉE s.f. 1. Formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conÈ™tiință; noÈ›iune, concept. 2. Gândire, concepÈ›ie, fel de a vedea. 3. ConcepÈ›ie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.; concepÈ›ie fundamentală. ♦ Gând, opinie, părere, convingere, judecată. ◊ Idee fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea unei persoane. ♦ IntenÈ›ie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idée, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].

IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conÈ™tiință; noÈ›iune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunoÈ™tinÈ›e (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepÈ›ie, fel de a vedea. 3. concepÈ›ie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♦ gând, opinie, părere, convingere, judecată. ♦ ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenÈ›ie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mică, puÈ›in. (< fr. idée, lat., gr. idea)

IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noțiune. 3. concepție. 4. v. părere. 5. considerație, considerent, constatare, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenție. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză.

idée (idéi), s. f. – 1. NoÈ›iune, concept, gînd. – 2. Cantitate mică, strop, fărîmă. – Mr. idee. Fr. idée; în mr., din ngr. ἰδέα.

idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéii; pl. idéi, art. idéile (sil. -de-i-)

IDÉE ~i f. 1) Reprezentare generală È™i abstractă, care se formează în conÈ™tiinÈ›a omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; noÈ›iune. 2) Rezultat al procesului de gândire; gând. ◊ ~ fixă idee care stăruie mereu în mintea cuiva; idee obsedantă. A avea ~ a avea cunoÈ™tinÈ›e sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) ConcepÈ›ie de bază a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) IntenÈ›ie de a întreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea