IDIOLÉCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolect.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom așa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDIOLÉCT s. n. folosire proprie a unui idiom de către un vorbitor; dialect vorbit de un individ. (< fr. idiolecte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
idioléct s. n. (sil. -di-o-), pl. idiolécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink