IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDIOSTÍL s.n. Totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi date, formând un ansamblu structurat. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiostyle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDIOSTÍL s. n. totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi; stil individual. (< fr. idiostyle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
idiostíl s. n., pl. idiostíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink