IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, c****n, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDIÓT, -OÁTĂ adj., s.m. și f. (Om) lipsit complet de inteligență; tâmpit. [Pron. -di-ot. / < fr. idiot, lat. idiota, gr. idiotes].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDIÓT, -OÁTĂ adj., s. m. f. (om) lipsit complet de inteligență; c****n. (< fr. idiot, lat. idiota)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IDIÓT adj., s. 1. adj., s. (MED.) c****n, imbecil, tâmpit, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid, tâmpit. (O glumă ~oată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
idiót (idioátă), adj. – C****n, tîmpit. Fr. idiot. – Der. idioție, s. f. (debilitate mintală maximă); idioțenie, s. f. (idioțenie; tîmpenie); idiotism, s. n., din fr., și înainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adj. și s. n. (imn bisericesc cu melodie proprie), din ngr. ἰδιόμελος.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
idiót adj. m., s. m. (sil. -di-ot), pl. idióți; f. sg. idioátă, pl. idioáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IDIÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane) 1) Care suferă de idioție; cu capacități mintale foarte reduse; imbecil; c****n. 2) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmpit; stupid; nerod; netot. [Sil. -di-ot] /<fr. idiot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink