IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDOLATRÍE f. 1) Credință în idoli; închinare la idoli. 2) fig. Dragoste sau admirație exagerată (față de cineva sau de ceva); adorație. [G.-D. idolatriei; Sil. -la-tri-] /<fr. idolâtrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IDOLATRÍE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adorație, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDOLATRÍE s. f. 1. adorare a idolilor. 2. (fig.) adorație, iubire exagerată. (< fr. idolâtrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IDOLATRÍE s. v. adorație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
idolatríe s. f. (sil. -tri-), art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink