IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Prețuri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ieftin ≠ costisitor, scump
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
iéftin (iéftină), Adj. – 1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s. n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s. f. (înv., milă); (i)eftinie, s. f. (milă), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink