IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IERBĂLÚȚĂ s. v. iarbă-albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ierbălúță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbălúței; pl. ierbălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IERBĂLÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee, cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu florile violete dispuse în spice. /iarbă + suf. ~ăluță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink