IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IERBĂRÍT s. v. imaș, izlaz, pășune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ierbărít s. n. (sil. ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink